Legamantul!

Il am si este al meu.... si nu-mi este de ajuns. Ma sfasie gandul ca nu ma pot opri doar la el. El este magicianul meu, cel care stie cand sa apara, cel care mi-a daruit un colt din inima-i incatusata si cel care este intotdeauna langa mine, ma priveste, imi zambeste, imi vorbeste. El este singurul caruia ma pot destainui, langa el sunt femeia fatala sau ingenua, inabordabila sau o veritabila ” Call girl”.... si totusi nu sunt a lui, dar ma reintorc la el . Am devenit previzibila. Ieri m-a surprins, il stiam plecat departe , a venit la usa , mi-a citit un poem din scriitorul favorit si altul din scriitorul lui favorit. Eram atat de noi. M-a rapit pentru o jumatate de zi, eu in pijamale roz , el in cea mai eleganta tinuta . O infatisare ancronica insa. L-am privit ore-n sir , aceeasi rutina care ma scoate din secolul asta. Mi-a spus ca sunt medicamentul lui iar eu i-am spus ca este antidotul lenevirii mele, a zambit . Si-a preparat o pipa, a turnat din vinul preferat ...... ma privea in tacere. M-am ridicat sa pun muzica, Luz Casal- un ano de amor, melodia noastra, si l-am invitat la dans. Mi-a spus ca nu a mai dansat de foarte mult timp, asa ca i-am facut o parada : Can t touch this, Macarena, Lambada, Zorba, Liviu Vasilica, Gagnam Style si m-am oprit la Belle. Cred ca asta sunt eu, cea care-l mentine in pas cu realitatea , iar el este cel care imi da doza de ceea ce nu gasesc in alta parte: eleganta, cultura si mister. I-am dat un nume, Maurice Conchis, pentru ca nu am gasit un alt personaj care sa ii semene mai mult. Mi-a oferit cea mai frumosa dupa amiaza, azi este departe, foarte departe. A venit pentru mine, simtea nevoia sa-mi vorbeasca si sa-si reinoiasca legamantul .El este parte din mine, este vocea pe care o aud in tacere, este respiratia pe care o simt in singuratate, este umarul pe care plang adesea , sunt a lui si totusi NU. Legamantul este cel rostit de Maitreyi, cu o subtila nota personala.