Ma tot gandesc la tine ( nu am trecut inca peste linie, nu imi dai voie),la egoismul tau, la temerile tale, pe care ti le descopar, la diminetile putine petrecute impreuna,la multele convorbiri telefonice. Ma incearca un sentiment , nu pot sa il explic. Se aseamana cu cel pe care il am atunci cand inchid ochii si visez.
Am inceput sa fiu “ judecata “ pentru impresia pe care o lasa scrierile mele . Pentru ca impartasesc cum un barbat mi-a intins mana in mijlocul singuratatii.
Este posibil sa va fi pus la incercare simtamintele morale, atat cat le are fiecare dintre voi.Unii veti considera ca trebuie sa fiu “ pedepsita in piata publica”, altii veti spune ca nu este asa de grav ( oricum tine de imaginatia fiecaruia). Probabil aveti impresia ca nu exista un fundament. Nu este atat de importanta concluzia la care ati ajuns, deoarece fiecare isi are lumea construita in stilul sau unic iar uneori alegem “ca ideile sa ne bucure spiritul atunci cand sentimentele devin greu de asimilat”. Ma bucur ca ati calatorit cu mine in acesta poveste deoarece vroiam sa o pot impartasi , atat cat se poate. Este important pentru mine sa imi gasesc un loc printre voi, ca un pasager pe aceeasi corabie, si ca mai inainte sa fiu judecata, sa fiu auzita.
………………………………………………………………………………………………
Am reluat lectura unei carti pe care vi-o recomand, doar pentru cei care si-au dat jos straiele puritane:” Cartea de capatai a HEDONISMULUI . Arta linistii si a placerii ”. Este doar un punct de plecare de unde puteti invata ca “Placerea este inceputul si sarsitul traiului ferice”.
A inceput Badea,ma retrag.
!
