Cred ca niciodata viata mea nu a fost mai ravasita ca acum. Lucrez intr-un domeniu pe care nu il stapanesc foarte bine, vreau sa dau examen sa “redevin” profesor, invat in acelasi timp drept( pentru un examen, dar nu stiu exact care) si mi-am planuit sa recitesc unele carti. Cu toate acestea imi ramane timp sa ma gandesc la neimplinirile de care fug .
Nu am nimic impotriva dezordinii, intotdeauna mi s-a parut creatoare, dar as prefera , in momentul acesta , sa fiu mai organizata, sa stiu incotro merg, sa ma focusez pe ceva.
Imi aduc aminte de El cand imi spunea “ You are like a breath of fresh air”, nu stiu de ce are impresia asta.
Te-am redescoperit aseara, ai fost mai retinut in vorbe, cred ca erai pregatit doar pentru unele lucruri. Uneori ma complexezi! Vreau sa te surprind , dar nu imi iese. Simt ca imi pierd din stralucirea de care imi vorbeai, o sa imi revin.
As scrie despre nevoia vitala de afectiune si despre cum ne putem pierde in cautarea disperata a tandretei, dar asta ma apasa.
