Am constatat ca viata mea se rezuma si la asteptari, de exemplu acum astept raspunsuri, astept sa mi se indeplineasca vise, astept sa treaca timpul ( sunt nerabdatoare sa ajung la Sibiu), astept un telefon, o reactie, sa mi se rezolve problemele..... Nu stiu ce ma tine pe loc , nu fac nimic , doar astept . Imi doresc sa ma trezesc dimineata intr-o alta lume, cu alte posibilitati, o lume fara griji, fara nisipuri miscatoare, fara mori de vant, fara drumuri intortocheate. Si totodata ma gandesc ce ar fi daca mi s-ar intampla asta, ce as mai vrea, astepta, oare mi-ar palcea?
Habar nu am ,nu am fost invatata sa primesc pe tava nimic si nici sa imi fie prea simplu.Stiu doar ca in momentul acesta visez cu ochii deschisi la o alta realitate, una a mea, pe care mi-o inchipui in functie de necesitati. Este cireasa de pe tortul ratat, macar ceva are un gust dulce.
joi, 30 aprilie 2009
marți, 28 aprilie 2009
Raspuns....
Am avut momente in care am urat barbatii, momente in care eram sigura ca ma pot descurca fara un El, momente in care m-am simtit tradata, mintita, umilita.
Stiu ca pot schimba si eu sigurantele, repara instalatia sanitara dar mi-am dat seama ca a-i respecta si a-i adora pe barbati nu ma face sa fiu nici vulnerabila si nici fragila. Si nici sa ma simt inferioara sau sub autoritatea lor. Am inteles ca un barbat langa mine nu-mi limiteaza libertatea si nici nu-mi reduce din coeficientul intelectual. Nu ma impinge intr-o prapastie si nici nu ma duce la pierzanie. Dimpotriva , ma simt curajoasa, puternica, noua si chiar eliberata de o povara . Este ca si cum as fi capatat o noua identitate. Chiar daca am realizat ca si barbatul are soclul lui « intr-un camin predomina totdeauna climatul pe care-l aduce si-l reprezinte femeia » ( Jose Ortega Y Gasset).
Nu stiu inca sa fac diferenta dintre " dragoste romatica" si "dragoste adevarata" si nici nu imi bat capul cu asta, nu este momentul. Te las pe tine,imi place teoria ta.
Stiu ca pot schimba si eu sigurantele, repara instalatia sanitara dar mi-am dat seama ca a-i respecta si a-i adora pe barbati nu ma face sa fiu nici vulnerabila si nici fragila. Si nici sa ma simt inferioara sau sub autoritatea lor. Am inteles ca un barbat langa mine nu-mi limiteaza libertatea si nici nu-mi reduce din coeficientul intelectual. Nu ma impinge intr-o prapastie si nici nu ma duce la pierzanie. Dimpotriva , ma simt curajoasa, puternica, noua si chiar eliberata de o povara . Este ca si cum as fi capatat o noua identitate. Chiar daca am realizat ca si barbatul are soclul lui « intr-un camin predomina totdeauna climatul pe care-l aduce si-l reprezinte femeia » ( Jose Ortega Y Gasset).
Nu stiu inca sa fac diferenta dintre " dragoste romatica" si "dragoste adevarata" si nici nu imi bat capul cu asta, nu este momentul. Te las pe tine,imi place teoria ta.
marți, 7 aprilie 2009
dezgolita
Cred ca toti am trait momente in care am fost bufoni, prosti , singuratici, melancolici, mincinosi, hiperactivi , destepti, fiind un indiciu sigur ca am vazut si am invatat ca este modul eficace de a supravietui. Nu il vad ca pe un compromis ci ca pe o adaptare , ca o forma pertinenta pe care o alegem in functie de spatiu, timp, oameni.
Putem deveni "eroi" pentru ca, multumita acestor ipostaze reusim sa suportam viata si de ce nu , sa avem curaj, sa supravietuim.
In ceea ca ma priveste , prefer sa cred ca sunt in viata pentru ca doresc sa incetez sa mai fiu o suprevietuitoare si pentru ca doresc sa traiesc respectandu-ma si iubindu-ma pe mine insami.
Cred ca sunt in viata datorita puterii si dorintei mele, furiei si cautarii mele neistovite a adevarului. Calatoria a fost epuizanta ; uneori trista, alteori oarba, de multe ori am simtit-o amara, am fost disperata, fericita, iubita; si totusi , niciodata ca acum n-am fost mai constienta de norocul meu de a ma sti in viata.
Cine sunt eu? Sunt cea care s-a aparat cu inversunare de singuratate si deznadejde dezvoltandu-mi inteligenta pentru a putea fi utila si eficienta, sunt cea care refuza suferinta celorlalti pentru ca imi aduce aminte de propria-mi suferinta, sunt cea care asculta, vorbeste, canta, rade, plange, cea care lasa sentimentele sa ma scalde in valurile lor .
Putem deveni "eroi" pentru ca, multumita acestor ipostaze reusim sa suportam viata si de ce nu , sa avem curaj, sa supravietuim.
In ceea ca ma priveste , prefer sa cred ca sunt in viata pentru ca doresc sa incetez sa mai fiu o suprevietuitoare si pentru ca doresc sa traiesc respectandu-ma si iubindu-ma pe mine insami.
Cred ca sunt in viata datorita puterii si dorintei mele, furiei si cautarii mele neistovite a adevarului. Calatoria a fost epuizanta ; uneori trista, alteori oarba, de multe ori am simtit-o amara, am fost disperata, fericita, iubita; si totusi , niciodata ca acum n-am fost mai constienta de norocul meu de a ma sti in viata.
Cine sunt eu? Sunt cea care s-a aparat cu inversunare de singuratate si deznadejde dezvoltandu-mi inteligenta pentru a putea fi utila si eficienta, sunt cea care refuza suferinta celorlalti pentru ca imi aduce aminte de propria-mi suferinta, sunt cea care asculta, vorbeste, canta, rade, plange, cea care lasa sentimentele sa ma scalde in valurile lor .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)