Iata ce a spus un doctor cu privire la goana nostra nebuna de a manca sanatos si de a ne dedica timpul liber mergand la sala de sport, facand in modul asta alte excese:


Viata, nu ar trebui să fie o călătorie până la mormânt, cu intenţia de a ajunge sanatos, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine ia pe celalat drum - Bere într-o mână - chips de cartofi în cealalta - mult sex şi un organism complet uzat, pe deplin folosit, stragând ca A MERITAT SA FACI CALATORIA!

Daca a umbla ar fi sanatos, poştaşul ar fi nemuritor .....!
Balena innoata toată ziua, mananca doar peste si apa si totusi e TARE GRASA.....!

REMEMBER:

Un iepure alearga, sare toata viata si traieste15 ani, broasca ţestoasă nu alearga DELOC şi trăieşte 450 de ani.

" Fericirea o face pe femeie frumoasa si dragostea o face fericita. Iubirea este adevaratul fard al femeii."
Charles Baudelaire
" Daca n-ai vazut inca o femeie care iubeste, atunci n-ai vazut niciodata o femeie frumoasa."
Camil Petrescu

Mi-am dat seama ca ma omoara aglomeratia, lumea perstrita. Nu imi place sa merg la " gratar" atunci cand toti o fac, chiar nu vreau sa aud manele, injuraturi, tipete, nu vreau sa fiu imbacsita de mirosul de mititei.
De ce nu exista si la noi niste reguli pentru acest lucru sau de ce nu exista spatii special amenajate?
Vine marlanul , strica iarba pentru ca vrea el foc mare si vrea sa-si parjoleasca halcile de carne si mititeii, deschide portierele masinii pentru ca muschii lui doresc sa asculte " Gagica mea are stil, fata spate si profil". Deasemenea exista si un razboi mutual intre gastile de petrecareti; care face zgomotul cel mai mare, care are mirosul de gratar mai accentuat, al cui foc este mai mare, cine are sistem audio mai smecher si in final cine lasa mai mult gunoi in urma sa. Pai ce, gunoiul spune ceva despre avutia si starea materiala a marlanului.
Haideti sa-i maturam!

Asadar de 1 mai cand majoritatea se indrepta catre mare sau Valea Prahovei eu am ales singuratatea ,LINISTEA. Nu mi-a placut niciodata sa fiu in trend , in ultimii trei ani am mers la Sibiu, anul acesta am ales un alt loc , mult mai special pentru mine.

Atatea cuvinte aveam sa-ti spun, vroiam sa fac multe dar in final am ales tacerea. La ce bun, tu erai in trecere iar eu deja ma simteam cea mai importanta. Nu am inteles de la inceput ca tu aveai alta treaba, sau doar speram sa nu fie asa.
Vroiam sa te imbratisez macar, nu erai pregatit pentru asta. Pentu o clipa am fost " NOI", aceiasi ca in alte vremuri.Aceiasi care se bucrau de lucrurile facute impreuna , care se amuzau discret de stangaciile celuilalt. Ne-am completat perfect .
Ai ales sa pleci dupa un simplu "La revedere", oricum mult mai decent decat ultima despartire.
Exista o nostalgie, exista tristete, durere dar ce am fi fara toate acestea? Cine am fi noi fara sa incercam sa ne oprimam sentimentele ? Cine am fi noi daca ne-am asuma responsabilitatea faptelor? Cine am fi noi daca am urma o traire, un gand, un vis , un scop?