Atatea cuvinte aveam sa-ti spun, vroiam sa fac multe dar in final am ales tacerea. La ce bun, tu erai in trecere iar eu deja ma simteam cea mai importanta. Nu am inteles de la inceput ca tu aveai alta treaba, sau doar speram sa nu fie asa.
Vroiam sa te imbratisez macar, nu erai pregatit pentru asta. Pentu o clipa am fost " NOI", aceiasi ca in alte vremuri.Aceiasi care se bucrau de lucrurile facute impreuna , care se amuzau discret de stangaciile celuilalt. Ne-am completat perfect .
Ai ales sa pleci dupa un simplu "La revedere", oricum mult mai decent decat ultima despartire.
Exista o nostalgie, exista tristete, durere dar ce am fi fara toate acestea? Cine am fi noi fara sa incercam sa ne oprimam sentimentele ? Cine am fi noi daca ne-am asuma responsabilitatea faptelor? Cine am fi noi daca am urma o traire, un gand, un vis , un scop?