incotro?

Cred ca niciodata viata mea nu a fost mai ravasita ca acum. Lucrez intr-un domeniu pe care nu il stapanesc foarte bine, vreau sa dau examen sa “redevin” profesor, invat in acelasi timp drept( pentru un examen, dar nu stiu exact care) si mi-am planuit sa recitesc unele carti. Cu toate acestea imi ramane timp sa ma gandesc la neimplinirile de care fug .
Nu am nimic impotriva dezordinii, intotdeauna mi s-a parut creatoare, dar as prefera , in momentul acesta , sa fiu mai organizata, sa stiu incotro merg, sa ma focusez pe ceva.
Imi aduc aminte de El cand imi spunea “ You are like a breath of fresh air”, nu stiu de ce are impresia asta.
Te-am redescoperit aseara, ai fost mai retinut in vorbe, cred ca erai pregatit doar pentru unele lucruri. Uneori ma complexezi! Vreau sa te surprind , dar nu imi iese. Simt ca imi pierd din stralucirea de care imi vorbeai, o sa imi revin.
As scrie despre nevoia vitala de afectiune si despre cum ne putem pierde in cautarea disperata a tandretei, dar asta ma apasa.

Nu stiu cine esti, uneori am impresia ca esti un romantic sub acoperire, care se ascunde de el insusi si de ceilalti, la fel ca si de mine, alteori am impresia ca singura ta filosofie este aceea de a trai clipa , de a stoarce vitalitatea fiecarui moment.
Cum as putea defini un om atat de dulce, de grozav, de nebun, de optimist, destept, seducator, genial ai atat de atragator ca tine? Era sa uit sa adaug ca ai o oarecare teama in ceea ce priveste relatiile cu alte persone.
Am impresia ca suntem perfect diferiti unul de celalat , si totusi suntem exact la fel..
Imi place capacitatea ta de a-ti exprima propiul adevar aproape fara ocolisuri sau rezerve. Naivitatea si curajul tau , sinceritatea cu care povestesti , fara ca nicio prejudecata sociala sa te infraneze. Franchetea ta m-a purtat pe un teren incomod, unde nelinistea reprezenta decorul existentei mele. M-a facut sa explodez si sa ma gandesc serios la rolul meu, la obligatiile mele si la responsabilitatile pe care trebuie sa mi le asum. M-ai facut sa ma uit in oglinda idealismului tau si nu mi-a placut ce am vazut. Tu stiai asta de la inceput dar ai avut tactul sa ma faci pe mine sa vad si sa inteleg.

DOR

Imi este dor !
Desi nu am cezut niciodata ca exista "alegere" , eu te-am ales, chiar daca nu erai nici singurul si nici cea mai simpla cale, erai doar cel mai potrivit. Viata inseamna alegere, aducand in ea , in centul ei cel mai intim, fiinte de un anumit tip si eliminandu-le pe celelalte.
Esti ratiunea mea , imi dai fiori , ma faci sa ma simt speciala, ma implinesti si cu toate acestea este doar un Joc la care participam cu placere amandoi. Cand o sa incetam sa ne jucam? Probabil printr-o decizie a unuia dintre noi, doar asa am stabilit. Mai inainte de toate suntem prieteni si vom fi in continuare .
Ai aparut in viata mea tocmai cand eram pe punctul de a ma prabusi in gol. Credeam ca singuratatea este sentinta mea!A fost momentul de eliberare din autodistrugere. Te-am primit intr-un moment de slabiciune, poate pentru ca eram satula de a ma tot ascunde de adevar , de a-mi infrunta deznadejdea.
Inger sau demon , habar n-am ce esti, stiu doar ca acum nu am nici-o frustrare, nu-mi reprosez nimic. Mai stiu ca imi face placere sa-mi petrec timpul cu tine, ca apetitul meu a renascut, ca privesc viata dintr-o alta perspectiva, ca sunt libera si ca pot invata multe de la tine.

Presupun ca fiecare isi cauta cu disperare calea prin care sa se poata salva , indiferent de pretul platit.

Un moment

Am constatat ca viata mea se rezuma si la asteptari, de exemplu acum astept raspunsuri, astept sa mi se indeplineasca vise, astept sa treaca timpul ( sunt nerabdatoare sa ajung la Sibiu), astept un telefon, o reactie, sa mi se rezolve problemele..... Nu stiu ce ma tine pe loc , nu fac nimic , doar astept . Imi doresc sa ma trezesc dimineata intr-o alta lume, cu alte posibilitati, o lume fara griji, fara nisipuri miscatoare, fara mori de vant, fara drumuri intortocheate. Si totodata ma gandesc ce ar fi daca mi s-ar intampla asta, ce as mai vrea, astepta, oare mi-ar palcea?
Habar nu am ,nu am fost invatata sa primesc pe tava nimic si nici sa imi fie prea simplu.Stiu doar ca in momentul acesta visez cu ochii deschisi la o alta realitate, una a mea, pe care mi-o inchipui in functie de necesitati. Este cireasa de pe tortul ratat, macar ceva are un gust dulce.

Raspuns....

Am avut momente in care am urat barbatii, momente in care eram sigura ca ma pot descurca fara un El, momente in care m-am simtit tradata, mintita, umilita.
Stiu ca pot schimba si eu sigurantele, repara instalatia sanitara dar mi-am dat seama ca a-i respecta si a-i adora pe barbati nu ma face sa fiu nici vulnerabila si nici fragila. Si nici sa ma simt inferioara sau sub autoritatea lor. Am inteles ca un barbat langa mine nu-mi limiteaza libertatea si nici nu-mi reduce din coeficientul intelectual. Nu ma impinge intr-o prapastie si nici nu ma duce la pierzanie. Dimpotriva , ma simt curajoasa, puternica, noua si chiar eliberata de o povara . Este ca si cum as fi capatat o noua identitate. Chiar daca am realizat ca si barbatul are soclul lui « intr-un camin predomina totdeauna climatul pe care-l aduce si-l reprezinte femeia » ( Jose Ortega Y Gasset).
Nu stiu inca sa fac diferenta dintre " dragoste romatica" si "dragoste adevarata" si nici nu imi bat capul cu asta, nu este momentul. Te las pe tine,imi place teoria ta.

dezgolita

Cred ca toti am trait momente in care am fost bufoni, prosti , singuratici, melancolici, mincinosi, hiperactivi , destepti, fiind un indiciu sigur ca am vazut si am invatat ca este modul eficace de a supravietui. Nu il vad ca pe un compromis ci ca pe o adaptare , ca o forma pertinenta pe care o alegem in functie de spatiu, timp, oameni.
Putem deveni "eroi" pentru ca, multumita acestor ipostaze reusim sa suportam viata si de ce nu , sa avem curaj, sa supravietuim.
In ceea ca ma priveste , prefer sa cred ca sunt in viata pentru ca doresc sa incetez sa mai fiu o suprevietuitoare si pentru ca doresc sa traiesc respectandu-ma si iubindu-ma pe mine insami.
Cred ca sunt in viata datorita puterii si dorintei mele, furiei si cautarii mele neistovite a adevarului. Calatoria a fost epuizanta ; uneori trista, alteori oarba, de multe ori am simtit-o amara, am fost disperata, fericita, iubita; si totusi , niciodata ca acum n-am fost mai constienta de norocul meu de a ma sti in viata.
Cine sunt eu? Sunt cea care s-a aparat cu inversunare de singuratate si deznadejde dezvoltandu-mi inteligenta pentru a putea fi utila si eficienta, sunt cea care refuza suferinta celorlalti pentru ca imi aduce aminte de propria-mi suferinta, sunt cea care asculta, vorbeste, canta, rade, plange, cea care lasa sentimentele sa ma scalde in valurile lor .